Archive

Archive for Septembrie 2010

Nu vreau sa fie povestea noastra !

Septembrie 30, 2010 11 comentarii

Cadru banal. O banca oarecare intr-un parc oarecare. Cei doi stateau nemiscati. Singura dovada a vietii era aburul cald ce se strecura fara voia lor, in timp ce respirau. Satula de prea multa liniste, isi desclesta limba in sunete pe intelesul lor :
– Tu nu ai inteles ca nu a fost un joc ?

Trecand ceva timp, in care el se gandea daca sa ii raspunda sau nu, isi scoase mainile din buzunar si isi aprinse o tigara si raspunse:

– A fost un joc ! Un joc al viselor destramate si lasate in voia vantului…

– Asa crezi tu ! Niciodata nu m-ai ascultat si nu o faci nici acum ! Intelege ca singurul joc a fost acel al soarelui ce ne-a chemat. Ai fi vrut sa ma retrag si sa raman acolo ? Am preferat sa iti arat o parte din ceea ce am simtit, o parte din ceea ce se numeste „spatiu limitat de minti nelimitate”. A fost mai mult decat atat. Acum … ce te face atat de nemultumit ? Pana la urma, ai fost ferit de partea cea mai urata a spatiului. Ti-am aratat doar ce trebuia sa vezi.
– Tu chiar crezi ceea ce spui ? Chiar crezi ca ai aceea putere sa faci totul asa cum vrei tu si sa crezi ca m-ai salvat ? Mi-ai facut un bine si mi-ai dat tot raul de dupa, asta ai facut !

– Ti-am aratat partea cea buna si cand am simtit ca se apropie cea urata, am actionat. Am facut-o inconstient, e adevarat, dar aceea parte din mine a stiut ca face ce trebuie. Nu vrei sa ma crezi ?!

Se ridica si se aseza in fata lui. El privea aiurea fumul de tigara. Ea se uita cum ochii lui priveau fumul de tigara.

– Intelege ca raul asta e de fapt un bine ! sopti usor . Se indeparta cu pasi tacuti. El se dezmetici dupa ceva timp si incerca sa-i ia urma. Se lasase ceata peste parc. Se vedea o silueta amestecata cu ceata si fum …

Plecase cu tigara lui. Abia acum isi dadea seama ca fusese ultima …

Categorii:Personale.

Vreau sa am o zi proasta !

Septembrie 29, 2010 6 comentarii

Plecand de la piesa, pe care e imposibil sa nu o stie tot poporul si care spune „[…] Cause you had a bad day […]” ,eu vrea sa am o zi proasta ! Probabil ca suna destul de neobisnuit si poate chiar demential, dar eu chiar vrea sa am o zi proasta si sa ma bucur de ea … Semnele de intrebare, adunate multe la un loc, pocnesc precum baloanele si se raspandesc in jurul meu. ‘Mai, tu chiar te-ai tampit ?!
Acum sa explic putin …
Dimineata as vrea sa fiu trezita din somn de un telefon idiot si dupa ce as raspunde flegmatic si m-as enerva putin, sa pot da cu telefonul de pamant, facandu-se bucatele-bucatele. Sa ma trezesc, pana la urma, morocanoasa si sa pot sta incruntata daca vreau, sa ma rastesc daca vreau, sa trantesc usile daca asa am eu chef, sa sparg pahare, farfurii, orice imi iese in cale. As vrea sa pot injura, sa pot rupe foile din carti, pe care le-am citit si din cele care asteapta prafuite sa le rasfoiesc, sa rup paginile unor caiete de insemnari, sa decupez pozele, crezand ca pot decupa amintirile din suflet, sa tai hainele si sa pasesc ‘goala’ prin lume, sa pot plange … urland, sa imi pot smulge parul din cap, sa lovesc cu pumnii si picioarele peretii si usile dulapurilor, sa scriu pe pereti cu carbune negru pentru desen, sa desfiintez tot ce este electric in jurul meu si sa las lumanarile sa arda pana la ultima ‘suflare’ … sa stau mereu cu fruntea sus, cu ochii in ochii celui cu care vorbesc si trasaturile fetei mele sa exprime exact ceea ce simt eu, sa nu fiu nevoita sa zambesc, sa nu fiu amabila si intelegatoare, sa nu mangai ranile facute de altii, sa nu vad binele din spatele fiecarui rau, sa nu imi tin bratele deschise si sa primesc sufletul lor, ca si cum ar fi al meu … sa judec pe toata lumea, care-mi iese in cale, sa tai , sa lovesc si sa imi pun scutul acela de indiferenta pentru tot si toti, sa ma complac in nepasarea suprema cand e vorba de oamenii care imi incalca lumea si apoi pleaca… lasand in urma darele lor de cutite si de forme scrijelite …Sa ma lupt cu ei, ci nu cu mine ! Sa ma las in voia sortii, dar cu echilibru in bataia vantului, sa privesc cu scepticism orice drum pe care nu vreau sa il aleg, sa imi masor pasii, dar sa nu ma gandesc la repercusiuni, sa ma bat cu morile de vant si sa castig, sa nu ma bucur ca a venit noaptea si s-a mai terminat inca o zi.

Categorii:Personale.

Dictionar…

Septembrie 28, 2010 6 comentarii

Si daca ti-as spune acum ca mi-e dor, nu m-ai auzi. Pentru ca eu vorbesc incet si tie ti-a fost mereu greu sa-mi deslusesti cuvintele. Dar ne-am inteles. Si nu era nevoie sa-ti vorbesc. Era de ajuns sa te ascult. Te-am rugat de atatea ori sa-ti apleci urechea spre mine, pentru ca pe oamenii mici ii auzi doar daca te faci si tu mic la fel ca ei sau ii bagi in sufletul tau si ii asculti cum iti scriu acolo, in inima cuvinte frumoase. Sau nu neaparat frumoase… cuvinte si atat.
Tie iti afisez cate un zambet anapoda pe zi si sper sa nu ma vezi cand alunec printre ganduri. Mi-ar trebui o viata sa ti le spun pe toate si oricum n-ar mai avea niciun haz. Gandurile sunt frumoase cand sunt doar ale tale. Imediat dupa ce le-ai rostit se disociaza, se dizolva, nu mai miros nici a ploaie nici a dor. Iti imprastii in schimb cateva cuvinte, din cele pe care inca le mai stiu, in speranta ca raspunzandu-mi, imi vei imbogati vocabularul interior, din care am sters, pe rand atatea cuvinte, atatea litere, atatea semne.
Ficare cuvant nou pe care il rostesc e stalcit, pocit si suna pietros, rece, distant. Asta pentru ca mi-e teama… si daca ai avea macar putina rabdare as putea sa invat. Dar toata lumea se grabeste si eu raman mereu cu farame de cuvinte, cu mutatii a ceea ce ar trebui sa fie. Si de fiecare data sterg cuvantul care abia isi facuse loc pentru ca… ii uit sensul, pentru ca, atunci cand mi l-ai soptit, te grabeai.
Ma privesti cu ochi straini, ca pe o banalitate, ca pe ceva nedemn de atentie. Pentru ca n-am stiut niciodata sa-mi colorez ori sa-ti colorez existenta cu vorbe frumoase.
Dar spune-mi…

Tu ce poti sa faci cu cateva cuvinte?

Anemie sufleteasca.

Septembrie 26, 2010 9 comentarii

De ce doare dragostea? Pentru ca tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare.



Ha,am fost plecata din Bucuresti in weekend. Am fost la tara si am fost intampinata de un aer minunat. M-am relaxat,am uitat  de unele chestii care m-au deranjat.. Cum am ajuns acasa am dattt fuga la meci,iar ma doare in gat. Am ajuns acasa si uda din cap pana in varful unghiilor de la picioare,dar a meritat. Rapid ne-a adus iar victoria !

Categorii:Altele.

Se cumpara?

Septembrie 23, 2010 14 comentarii

Daca as avea curaj ti-as spune dintr-o privire tot ce am avut vreodata de zis si tu ma vei fii inteles.
Daca as avea curaj as tipa in gura mare ca am nevoie de oameni si daca as avea destul curaj i-as lasa chiar sa intre in sufletul meu, cu pantofii murdari sau cum cred ei de cuviinta. Dar adevarul e ca pe cat sunt de banala, pe atat sunt de lasa.

Si mi-e groaza de clipa in care o sa trebuiasca sa stau fata in fata cu tine. Adica, nu in sensul propriu, pentru ca asta se intampla . Ci tu, fata in fata cu sentimentele mele. Si oarecum sper ca asta sa nu se intample . Dintr-un sadism neinteles prefer sa raman in umbra. Mereu am facut-o. Niciodata n-am avut curajul sa ies eu pe scena si sa cant. Mereu am fost regizorul, fata de la machiaj sau de la costume, fara de care nu ar fi iesit totul la fel, dar care n-a avut niciodata parte de finalul fericit.
Daca as avea curaj as pleca azi fara sa ma uit inapoi si m-as intoarce atunci cand toate astea nu vor mai fi atat de vii.
Daca as avea curaj te-as duce acolo unde numai gandurile ajung, acolo unde te simti atat de liber incat iti abandonezi trupul si te faci una cu vantul. Iar acolo ti-as sopti povestea mea, iar tie ti-ar fi imposibil sa o spui altcuiva. Si ti-ar fii imposibil sa nu ma iubesti. Pentru ca atunci vei fii stiut totul despre sufletul meu. Pentru ca atunci imi vei fi tinut sufletul in palme fara sa stii macar.

Daca as avea curaj te-as iubi si eu cum meriti…
Categorii:Altele.

Umbre.

Septembrie 22, 2010 4 comentarii

Intr-un colt al camerei, umbrit de intunericul apasator, statea ascunsa si tragea cu sete dintr-un fir de tigara, privind fumul care ii incetosa privirea. Probabil asa se vede si sufletul meu, in ceata, se gandea ea, din cauza durerii, durere pe care nu o mai stia si nu o mai putea percepe. O durere impletita cu fericirea apusa din amintiri si cu melancolia pentru acele clipe care nu vor mai veni niciodata. (Oare?) Regretul pentru acele momente, pe care nu le-a avut niciodata si … la care tanjea cu toata fiinta ei. In inima demult timp impietrita, inca licarea ceva micut si firav, strabatand patura de vise si luand chipul acela nestiut al … sperantei. Singurul sentiment care ne ramane in suflet, chiar si atunci cand totul in jurul nostru pica, noi ramanem agatati si ne rugam sa gasim aceea putere de a nu pica sub linia de plutire.
Privea inauntrul ei si nu vedea nimic, gandindu-se ca nu vede nimic, pentru ca ea nu vede, sau pentru ca nu are ce, pentru ca nu mai ramasese nimic, doar nepasare si o dorinta inabusita de gandirea realista si de usoara decadere din sublimul titlu de persoana indragostita…
Nu putea sa se gandeasca la nimic altceva si nici macar nu ii mai pasa, daca o sa se stinga odata cu tigara, care se consuma mai mult singura. De ce trebuia sa treaca prin asta ? Ca sa isi dovedeasca singura cat poate fi de puternica sau cat de lasa poate sa fie, atunci cand isi da seama ca a pierdut aceea batalie mai mult cu sine, dacat cu ceilalti. Se intreba, care ar trebui sa fie acea modalitate de a iesi din aceasta situatie perfect inchisa, fara a se pierde total, fara a-si pierde mintile si fara a mai rani pe cineva in acelasi fel. Dar, oare, nu asta era aceea rasplata, pentru ca, intradevar, facuse pe cineva sa sufere ? Simtea ca se invarte in aceleasi intrebari frumos aranjate intr-un cerc, iar ea trebuia sa gaseasca acea intrebare, la care sa poata da un raspuns si astfel sa gaseasca aceea portita de salvare. Ajunsa la capatul puterilor, isi spuse „Cred in ceva ce nu exista, imi doresc ceva ce nu va fi niciodata al meu!”
Drumurile catre o lume noua, nu te instraineaza de sentimentele tale, doar nu iti mai scoate in cale locurile cunoscute. Atat doar !

Incep sa fiu rapusa de oboseala,tot timpul am ceva de rezolvat ! Sunt racita,vechile probleme de sanatate apar iar.. Dabea pot scoate doua cuvinte  :)) Si pentru ca nu-mi pasa de cine,ce zice va spun si de ce.. am scos plamanii din mine cantand la meciul Rapid- Petrolul de aseara. ‘Nu e moda si nici hobby,e microb ereditar. Sa traiesti pentru Rapid e ceva fara egal !’

Categorii:Altele.

Trebuie sa schimb foarte multe lucruri..

Septembrie 20, 2010 7 comentarii

şi n-am curaj să încep cu nici unul. Trebuie să încep de undeva. De la mine, de la tine, de la motivul pentru care te târăşti de la o zi la alta, aşteptând să se întâmple o minune şi să începi să trăieşti din nou, de la permanenta muncă de a evita să-ţi întâlnesc privirea, de la nonşalanţa cu care te iau peste picior când chiar nu pot evita dialogul, de la miile de întrebări pe care le-am strâns în cap, de la misterul crizei prin care trec bărbaţii când realizează că nu mai au chiar 25 de ani, de la zâmbetul pe care nu mi-l pot reţine când intri în încăpere, de la căldura care îmi invadează corpul, de la avântul pe care şi-l iau braţele mele spre tine când te apropii, de la oboseala mea cronică, de la un suflet încremenit de spaima încă unei deziluzii, de la talentul de detectiv pe care îţi doresc să-l ai, pentru că eu n-o să-ţi nici un link ajutător, de la curajul pe care va trebui să ţi-l faci, pentru că de data asta chiar nu mai am de gând să ridic nici un deget. Trebuie, într-adevăr, să schimb foarte multe lucruri. Aşa că, dragul meu, te invit să dai tu startul.

Categorii:Personale.