Un nou inceput.

Am uitatttt de blog !! Nu am avut timp deloc,deloc de el.. Am avut niste probleme destul de nasoale cu ai mei,probleme de sanatate.. m-am schimbat eu :). Va urez un La Multi Ani super-intarziat.. dar niciodata nu e prea tarziu cred..

 

El nu mai ste de aproape doi ani. De atunci ma zbat cu durerea care mi-a cuprins intreaga fiinta si-mi  zdrobeste sufletul zi de zi,clipa de clipa. Simt un gol imens in mine,de parca un balaur mi-a smuls inima s a fugit cu ea in ghiare. El a plecat si m-a lasat singura fara sa ma invete cum sa traiesc,cum sa respir si cum sa merg mai departe fara  el. Simt ca lumea se prabuseste in jurul  meu. Ma simt ratacind in desert,ma simt pe marginea prapastiei care s-a cascat in fata mea. Nimic nu mai are sens. Nimic numai are contur,nimic nu mai are culoare,nimic numai are substanta.

A plecat si a luat cu el totul,iubirea,bucuria,veselia,zambetul,mangaierea,siguranta si speranta viitorului.

Mi-a lasat totusi ceva,amintirile trecutului,oceanul de ganduri..si marea de lacrimi…Da,lacrimile ce se rostogolesc cu inversunare ziua si noaptea pe obrajii din ce in ce mai supti,din ce in ce mai ofiliti.Sunt lacrimi ce-mi sareaza supa,lacrimi ce-mi uda perna pana aproape de zori,alungand somnul,lacrimi ce curg cand merg pe strada si ii vad impreuna pe el si ea ,lacrimi ce-mi insotesc gandurile..amintirile care se succed cu repeziciune facandu-ma din trista si mai trista..producandu-mi o suferinta sora cu mistuirea.

 

No connection with reality..